Gânduri

Nu mă uit la ştiri de câteva luni bune. Am obosit de politică. E un circ prea ieftin. Iar de accidente, violuri, ştiri “şocante”, “exclusive” nu-mi mai pasă. De la un consumator fidel al ştirilor am devenit un non consumator, pentru că nimic nu se schimbă. Şi eu care am votat pentru schimbare… Şi eu care am avut atâta încredere în schimbarea până la capăt, care capăt? Nu mai are capăt tot teatrul vostru, cu păpuşari,  comunişti, dodonişti, filatişti, lupi, ghimpi, zîne, dar nu din cele bune…

***

Din ce în ce am mai puţin timp. Simt că nu reuşesc să ţin pasul. Obosesc. Nu înţeleg nici azi cum se trezeşte mama la cinci dimineaţa şi adoarme după miezul nopţii, sau nu doarme deloc… Cum oare o ţin puterile? *** De mult timp nu avusem o experienţă ca asta. Dar am învăţat că eşecurile pe care le am mă motivează să încerc din nou, şi iar să încerc. Cineva mi-a spus într-o zi “un şut înainte este şi un pas înainte”, a avut dreptate.

***

Magazinele sunt pline de decoraţiuni, brăduţi, Moşi Crăciuni şi mărunţişuri dragi. Mai trece un an. Un an destul de bogat în evenimente, şi totuşi nu am reuşit ceva. Poate la anul viitor… Am să-mi pun această dorinţă în noaptea dintre ani, ca în copilărie. Abia aştept vacanţa. Vreau să mă întorc acasă cu multe cadouri.  Îmi place să fac cadouri, dar să şi primesc. Listele vor fi lungi.  Pentru că am mulţi oameni dragi. Pentru că ei au încredere în mine, mai mult decât am eu. Pentru că niciodată nu pot spune în cuvinte tot ce vreau. Şi am atâtea să spun. Iertaţi-mi tăcerile. Mă dor.

***

Joi e 1 decembrie. E ziua noastră, a tuturor românilor. Iar acum îmi amintesc de ce zicea Grigore Vieru:  ”România este o ţară plină de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.”  Şi… da, trăiesc în cel mai frumos oraş din România! La mulţi ani, România! Te iubesc!